Informatii de interes public

              Potrivit principiului transparenței precum și al principiului aplicării unitare, astfel cum acestea sunt  definite de legiuitor, autoritățile publice au obligația să-și desfășoare activitatea într-o manieră deschisă față de public, în care accesul liber și neîngrădit la informațiile de interes public să constituie regula, iar limitarea accesului la astfel de informații să fie doar o excepție, asigurând totodată respectarea și aplicarea legii în mod unitar, realizând principiile unei bune guvernări.

             Cine poate solicita informaţii de interes public.  Orice persoană, fizică sau juridică, română sau straină poate cere informaţii de interes public (art.20  din Norme). Solicitantul nu trebuie să-şi justifice, în nici un fel, cererea. Informaţiile de interes  public pot fi solicitate şi numai din «simpla curiozitate», întrucât accesul la astfel de informaţii este  liber, ceea ce presupune că ele se află la dispoziţia tuturor.

              Cum pot fi obţinute informaţiile de interes public.  Ele se comunică din oficiu (fără a fi nevoie de vreo cerere) sau la cererea, verbală sau scrisă, a  solicitantului. Accesul la informaţiile de interes public este gratuit. Solicitantul trebuie, însă, să  suporte costul serviciilor de copiere a documentelor pe care le cere.

              Termenele de comunicare. Legea prevede termene de comunicare de: 5 zile, 10 zile şi 30 zile.

– În termen de 5 zile de la primirea cererii se transmite în scris refuzul comunicării informaţiilor şi motivarea acestuia;

– În termen de 10 zile de la înregistrarea cererii se comunică în scris informaţiile solicitate sau, în cazul în care au fost cerute informaţii complexe, faptul că ele vor fi comunicate în scris în termen de 30 zile de la înregistrare;

– În termen de 30 zile de la înregistrare se comunică în scris informaţiile complexe, pentru care identificarea şi difuzarea necesită o durata de timp ce depăşeşte 10 zile.

           Nerespectarea termenelor legale pentru comunicarea în scris a refuzului sau a informaţiei echivalează cu refuzul nejusţificat de rezolvare a cererii şi, implicit de aplicare a legii liberului acces la informaţiile de interes public.

Pentru refuzul nejustificat, explicit sau tacit, de comunicare a informaţiilor sau pentru orice altă încălcare a dreptului persoanei de liber acces la informaţiile de interes public (comunicarea informaţiilor într-o formă inaccesibilă, neclară, vagă, incompletă, comunicare tardivă a informaţiilor sau a refuzului, necomunicarea prelungirii termenului de la 10 la 30 zile etc.) solicitantul are la dispoziţie două căi de atac:  reclamaţia administrativă şi plângerea în instanţă.